În clasa Biancăi Boroș, răspunsurile nu vin primele. Întrebările da. Iar cea care se aude cel mai des este „De ce?”.
Așa începe învățarea. Nu din manual sau din definiții, ci din curiozitatea copiilor care învață să caute, să testeze și să nu renunțe atunci când nu le iese din prima.
Învățătoare la Colegiul Național Bănățean din Timișoara și mentor în programul Științescu, Bianca creează contexte în care elevii devin exploratori ai propriei învățări. Nu primesc doar răspunsuri, ci le descoperă singuri, prin încercări repetate, exact ca un cercetător.
Așa se formează, în timp, ceea ce învățătoarea numește o mentalitate de cercetător.
Iar totul se leagă, în cele din urmă, de un îndemn care le rămâne copiilor întipărit în minte ca un motto: „Fii curios și cercetează în continuare!”
Drumul spre știință: de la joacă la explorare
După ce a absolvit Liceul Pedagogic, Facultatea de Psihologie și Facultatea de Pedagogie a Învățământului Primar și Preșcolar, Bianca a fost educatoare la grădinița timp de 9 ani. Acolo, a descoperit cât de puternică este știința ca instrument de învățare.
Pasionată de astronomie, cu un videoproiector și multă imaginație, transforma holul grădiniței într-un mic planetariu.
„Proiectam pe tavan planetele. Pentru copii era fascinant. Erau uluiți de ce se vede, diferit față de o carte.”
Folosind resurse digitale precum programe de simulare a spațiului cosmic, Bianca a început să creeze experiențe care depășeau granițele clasice ale predării și care le ofereau copiilor contexte memorabile de învățare.
Momentul în care predarea s-a schimbat
Căutând să ofere informații corecte și actuale, Bianca a descoperit rapid limitele resurselor disponibile. A început să caute cursuri internaționale și, în 2018, a participat la prima formare organizată în contextul Agenției Spațiale Europene.
„După prima formare […] nu am mai putut să predau la fel.”
De atunci, a continuat constant să se formeze în Belgia, Portugalia, Austria, Grecia și Spania. Astăzi, este consul ESERO (European Space Education Resource Office) în județul Timiș, promovând educația spațială în rândul elevilor și profesorilor.
A contribuit și la dezvoltarea curriculumului național, fiind parte din grupul de lucru care a elaborat în 2022 programa opțională „Start în aventura cunoașterii universului”, aprobată în 2025 și extinsă ulterior pentru gimnaziu.
„Orice informație din învățământul preuniversitar poate fi predată cu cel puțin o componentă legată de științe spațiale sau astronomie.”, spune învățătoarea.
Cum arată o clasă în care copiii devin cercetători
În clasa Biancăi, procesul este mai important decât rezultatul. „Joia de științe” este spațiul în care elevii experimentează, greșesc și reiau.
„Gândind ca un cercetător, întâi lansăm o ipoteză, apoi ne întorceam la ea să vedem dacă e adevărată sau falsă.”
Într-o generație obișnuită cu rezultate rapide, ea cultivă răbdarea și perseverența:
„Nu poți să dezvolți gândirea critică dacă nu-i lași pe copii în îndoială, nervi și frustrare.”
Elevii învață astfel nu doar concepte, ci și cum să rămână în proces, chiar și atunci când nu le iese din prima.
De la povești la experimente: magia Științescu
Implicarea în Științescu a venit natural, ca o continuare firească a proiectelor dezvoltate alături de Asociația „Inițiativă în educație”, unde Bianca a coordonat proiecte care îmbină lectura cu experimentul și tehnologia cu imaginația.
„Pornind de la o poveste, extrăgeam un element pe care îl transformam în experiment.”
Așa au apărut atelierele STREAM (Science, Technology, Reading, Engineering, Arts, Mathematics), în care copiii învață integrat, prin explorare și aplicare.
„Știința este molipsitoare! Jocuri, experimente, aplicabilitate ușoară în orice context.”
În trei ani consecutivi (2023–2025), proiectele dezvoltate prin Fondul Științescu Timișoara, în care Bianca a fost mentor, au ajuns la peste 7.000 de copii din comunități urbane și rurale, prin zeci de ateliere de știință, robotică, programare și creație.
Mai mult decât elevi: profesori care descoperă „aha”-ul
Impactul muncii sale nu se oprește la elevi. Bianca este și formator de mentori și lucrează cu profesori care vor să aducă știința mai aproape de clasă.
„Încercăm să simplificăm procesul. Profesorul are nevoie de câțiva pași simpli, cu impact maxim.”
Pentru ea, momentele în care profesorii își dau seama cât de ușor pot face conexiuni între informații pe care apoi le aplică în clasă reprezintă o realizare în sine.
„Copiii nu uită aceste experiențe.”
Mai ales în mediul rural, unde accesul la astfel de activități este limitat, o singură experiență poate face diferența.
Ce fel de copii vrem să creștem
Pentru Bianca, educația înseamnă mai mult decât transmitere de informații. Înseamnă formarea unei mentalități.
„Dacă le oferim elevilor experiențe bine gândite, își dezvoltă mentalitatea de cercetător și devin parteneri activi ai propriului parcurs educațional.”
Într-o lume dominată de viteză și stimuli permanenți, ea îi învață pe copii ceva tot mai rar:
„Trebuie să învețe să se plictisească. Să stea cu gândurile lor.”
Pentru că acolo începe, de fapt, învățarea reală.
Curiozitatea care rămâne
Satisfacția Biancăi nu vine din răspunsurile corecte oferite de elevi, ci din întrebările pe care aceștia încep să le pună.
„Fiecare moment de aha al unui elev se transformă, pentru profesor, în satisfacție profesională.”
Când orice informație se găsește la un click distanță, ea alege să îi învețe pe copii să caute, să aibă răbdare, să pună sub semnul întrebării și să nu renunțe la prima dificultate.
Pentru că, atunci când curiozitatea devine obișnuință, învățarea nu se mai oprește.