Mihai Căprioară este directorul executiv al Fundației Comunitare Bacău, profesor universitar și pasionat de șah. În interviul care urmează se amestecă aceste ipostaze și ne desfătăm cu o colecție de observații culese de la firul ierbii din comunitatea băcăuană, dar și asupra fundațiilor comunitare, Mihai având și rolul de trezorier în Consiliul Director FFCR. În particular, periplul în universul educațional și al posibilelor soluții la care am putea recurge pentru un salt calitativ este un exercițiu de imaginație însoțit de exemple din practica Fundației care a investit în educația în comunitate peste 100,000$ prin intermediul programului Fondul Științescu. Presărat cu întrebări reflexive care ne preocupă pe noi toți sau cu idei de schimbare provocatoare, nu o să vă pară rău să parcugeți interviul care se încheie într-un spirit estival cu câteva invitații faine de lectură, vizite și plimbări în natură.

Lucrul în cadrul unei Fundații Comunitare presupune foarte multă interacțiune socială. Care a fost cel mai acut sentiment pe care l-ai experimentat în perioada asta în care distanțarea a devenit obligatorie?
Sentimentele mele au fost destul de împărțite. Dacă ar fi să rezum, ar fi așa: alertă, provocare, curiozitate. Alertă, pentru că se întâmplă ceva grav care afectează mult comunitatea băcăuană și la care trebuia să răspundem într-o manieră inovativă. Nu ai timp de analize, acționezi și faci ceea ce se poate în momentul de față. Criza asta pandemică ne-a dus în situația în care să ne schimbăm toate planurile, strategia. Până în acest moment am distribuit în jur de 30,000 euro donați către Serviciul de Ambulanță, spitale și diverse ong-uri băcăuane, pe care le-am sprijinit pentru a face față și a rezolva probleme sociale. Provocarea care apare aici este tocmai aceasta de reacție rapidă și restructurare a tuturor programelor pe care le derulăm. În sfârșit, curiozitatea vine din faptul că în urma tuturor schimbărilor care apar va trebui să dăm răspunsuri noi la lucruri care ar trebui să se desfășoare într-un mod cât mai normal. Ce facem cu educația? Cum putem profita de acest context pandemic ca să aducem mai aproape educația de ceea ce ar trebui să fie? Mie mi se pare că este o oportunitate grozavă de a arde etapele și de a rezolva niște probleme care oricum erau acute în sistemul educațional. De exemplu, problema numărului de elevi în clase – ce educația este aceea în care în clase, de I-IV, sunt 35-37 elevi? A crescut sau a scăzut educația prin creșterea numărului de elevi? Cumva aici trebuie să intervenim. Sau în sănătate, brusc constatăm că sistemul nu are capacitate. Ce putem face ca acest sistem să aibă capacitate?
Cum ar putea compensa această ”distanțare socială” o fundație comunitară al cărei rol este să aducă oamenii împreună?
Și noi trebuie să schimbăm modul în care aducem oamenii împreună. De la începutul anului și până acum am anulat practic toate evenimentele. Swimathon reunea 700-1000 oameni anual, Semimaraton aduna aproximativ 2000-3000 de oameni anual. Cumva ne adaptăm la ce se întâmplă și încercăm să rezolvăm problemele într-o altă manieră inovatoare. Ne-am mutat mai mult în online. Contextul se schimbă, misiunea rămâne. Activăm, unim, susținem oameni care au inițiative și încercăm să le finanțăm ideile. Valorificăm potențialul care există în comunitatea băcăuană, potențialul acesta se poate actualiza doar în condițiile în care oamenii sunt sprijiniți, încurajați să facă lucruri care sunt importante în momentul de față.

În ce fel crezi că este o fundație comunitară diferită de orice alt ONG?
Mi-e destul de greu să fac comparații, dar, în ceea ce ne privește, noi valorificăm în genere resursele beneficiarului, ne concentrăm pe formarea de infrastructuri mentale, creionăm împreună cu beneficiarul, cu cel care se implică, cel care dorește o schimbare, un mod de acțiune și un plan care nu duce la dependența beneficiarului de noi, ci îi crește lui autonomia. Îl învățăm să facă lucruri. Credem că finanțarea prin proiecte și prin burse este un mod care ajută cel mai mult la schimbarea felului în care acționează ceilalți. Oamenii capătă resurse, capătă autonomie și puterea de a deveni și de a rămâne apoi pe picioarele lor.
Fondul Științescu este unul dintre programele educaționale strategice dezvoltate de Fundația Comunitară Bacău. Aveți o realizare notabilă la nivelul rețelei fundațiilor comunitare, ați lansat deja o primă ediție cu fonduri din comunitate. În ce etapă se află și cum îl așezați în planurile voastre.
Ne pregătim să lansăm a V-a ediție și să o închidem pe cea de a IV-a. În primele trei ediții, am finanțat proiecte în valoare de peste 90.000 dolari. Iar în ultima ediție derulată fără parteneri externi, am reușit să mai finanțăm proiecte în valoare de 12.000 dolari, astfel încât la momentul de față investiția noastră în educație numai pe Fondul Științescu depășește 100,000 dolari. Suntem în etapa în care restructurăm programul pentru că, de fapt, se restructurează educația. Încercăm să prindem tendințele, să finanțăm mai mult proiectele online, să finanțăm profesorii pentru a-și creiona ei strategii de predare online.
Nu cred că schimbarea asta dată de criza COVID-19 va fi pasageră. Ea se prefigura de mai mult timp în nevoia oamenilor de a învăța și altfel. De altfel, dacă mă uit la fiica mea, observ că învață multe la școală, dar Miruna a învățat o groază de lucruri singură. S-a dus pe Youtube, Tik Tok, platforme în care a învățat să facă lucruri performante fără să aibă un profesor. Și mi se pare că asta este de fapt tendința viitorului și văd în asta o oportunitate: a conecta resursele care sunt fabuloase de pe zona online cu dirijarea actului educațional, ceea ce pot să facă foarte bine profesorii. Nu ar mai trebui să fie lucrurile separate, ci împreună. La un moment dat am enunțat o idee și mulți au râs că o să pățesc lucruri destul de urâte dacă mai vin cu ideea asta. Ideea era așa: dacă criza asta pandemică continuă, s-ar putea ca vacanța mare să fie iarna și vara să învățăm. Pentru că vara este mult mai ușor să asiguri distanțarea socială în spații libere. Oportunitatea ar fi interesantă: să reamenajezi nu școala, ci spațiile școlii, spațiile exterioare ale școlii în care să faci amfiteatre în aer liber, să faci o mulțime de activități în spații deschise astfel încât să învățăm puțin altfel. Cred că e un bun prilej pentru a explora idei, nu neapărat asta care poate să pară bizară față de obișnuințele generațiilor care au făcut școala într-un fel tradițional, dar putem să ne gândim la spațiile din jurul școlii, la orașul ca loc în care să învățăm, la parcuri, la zone în care să explorăm, la muzee. Sunt muzee care au spații fabuloase de sute și mii de metri pătrați și în care nu mai intră nimeni. Cred că fiecare instituție ar trebui să se uite la ea înseși și să-și restructureze misiunea: în astfel de contexte noi, care este misiunea unui muzeu? Care este misiunea bibliotecii? Putem să contribuim aici. Fundația Comunitară Bacău funcționează ca un centru de resurse care facilitează și lucrează în diverse think tank-uri, pentru a produce idei, concepte și finanțări pentru astfel de zone.
Nu mulți știu că Fundația Comunitară Bacău a reușit să coaguleze un consiliu compus din 25 de membri, stakeholders din comunitate, cu scopul unui proces de consultare pe aria educațională. Cum v-a venit ideea, care sunt expertizele membrilor și cum funcționează acest Consiliu în prezent?
Nu este ceva atât de formal în care avem un consiliu cu semnături, cu CNP și cu alte lucruri. Funcționează mai degrabă sub forma unor focus-grupuri între stakeholderii educaționali: grupurile prioritare din școală, profesori, directori, membri ai inspectoratului, avem elevi, studenți. Avem parteneri externi în comunitate, de la diverse instituții, dar și de la firme care sunt interesate de tot parcursul acesta educațional. Ideea de a avea consilii consultative vine din faptul că o fundație comunitară nu se plasează în exterior, ca o instituție care știe și dă lecții, ci în interior, ca membru al comunității din care tu vrei să atragi idei, proiecte și resurse pentru a schimba educația în sensul în care comunitatea și-o dorește. Niciodată nu acționăm fără beneficiar, ci împreună cu cei interesați de educație, de pe poziții de parteneri. Învățăm foarte multe și de la antreprenori, dar și de la elevi.
În toată perioada aceasta ați strâns fonduri considerabile pentru sănătate și persoane din categorii vulnerabile. Cum simțiți comunitatea la firul ierbii și ce nevoi anticipați că urmează să se acutizeze?
Am finanțat în Bacău, dar și în Neamț, proiecte de ajutorare punctuală a unor oameni care sunt afectați de fluxurile comerciale care se schimbă. Avem proiecte de ajutorare a copiilor, dar și a bătrânilor afectați de pandemie, și avem programe punctuale de rezolvare a unor crize, de exemplu lipsa insulinei sau a altor medicamente care nu s-au mai putut găsi din perturbarea fluxurilor de comerț la momentul acesta. Am făcut anumite importuri de medicamente, proceduri ciudate, noi, dar pornite nu din inițiativa noastră, ci a unor persoane care aveau nevoie de ajutor. Ceea ce am observat nu este că a crescut sărăcia sau că lucrurile sunt mai rele, ci că oamenii fac cu greu față incertitudinii, fricii, care de multe ori îi duce în paralizie, într-o paralizie fizică de a nu putea acționa. Deocamdată lucrurile încă nu sunt grave în aria generală, ci mai degrabă sunt periculoase pe niște zone în care oamenii sunt expuși. De exemplu, avem niște instituții în care rata îmbolnăvirii este foarte mare. Multe cadre medicale sunt bolnave, multe și din zona instituțiilor de forță sau a căminelor de bătrâni. Deocamdată, ceea ce urmează să se acutizeze ține de perspectivele pe termen mediu ale educației și ale sistemului de sănătate. Chiar dacă ai avea resurse, nu știi cum să folosești. Suntem în poziția în care așteptăm tot timpul să vedem ce mai aduce criza, dar înțelegem că inovația nu se poate aștepta să apară de la instituții, ci tot din zona organizațiilor neguvernamentale sau a societății civile, unde spontaneitatea și soluțiile inovative trebuie documentate, multiplicate și apoi generalizate.

Fundația Comunitară Bacău formează alături de alte 18 fundații o mișcare filantropică națională. Spuneai la începutul anului că rețeaua fundațiilor comunitare este o comunitate de practică cu mult potențial încă neexplorat. Care ar fi aceste arii de potențial care ar trebui puse în valoare mai ales în contextul actual?
În momentul de față, educația și spiritul civic sunt domenii clasice în care fundațiile comunitare au acționat. Sănătatea a venit acum ca un must do datorită urgenței și impactului social, dar mi se pare că pe termen lung noi va trebui să investim în antreprenoriatul social, în conturarea pentru ONG-uri a unor modele de business care să fie sustenabile. Practic, odată cu pandemia se modifică și felul în care fundațiile comunitare acționează, dar multe ONG-uri care făceau lucruri bune pe zona de nișă se trezesc că nu mai au finanțări, întrucât toate acestea s-au dus într-un mod obsesiv, dar justificat, spre zona de sănătate. Vorbim de ONG-uri din educație, care se ocupă de copii și care resimt o lipsă acută de resurse. Aici lucrurile ar trebui să se ducă spre antreprenoriatul social ca o formă care să susțină valori sociale, dar și să oferim alternative de resurse pentru ong-uri și pentru organizațiile civice. Știu că nu pare pentru societate foarte clar, dar ONG-urile pentru a funcționa au nevoie de resurse. Voluntariatul merge până la un anumit punct și este o resursă, dar prestarea unor servicii performante necesită bani și sustenabilitatea unor locuri de muncă.
Exercițiu de imaginație: pentru o lună ai participa la un schimb de experiență și ai putea alege orice altă fundație comunitară din România. Care ar fi și de ce?
Am 18 opțiuni. Aș alege Fundația Comunitară Oradea. Ar fi interesant pentru mine să văd cum funcționează acolo o comunitate, o comunitate ardeleană, o comunitate cu administrație performantă, unii zic că este cea mai performantă administrație în momentul de față. Un oraș care merge, un oraș multicultural cu o Fundație Comunitară care face lucruri interesante, cu un board implicat. Asta poate fi și o provocare, dar mi-ar plăcea ca, după ce trece valul ăsta de alegeri și blocaje din sănătate, să organizăm schimburi de genul acesta, nu doar între Fundații Comunitare, ci mai ales între primării, instituții, ong-uri din diverse regiuni ale țării, pentru a învăța reciproc ce se întâmplă bine într-o parte și în alta. De exemplu, am auzit că Oradea a reușit să atragă foarte bine fonduri europene. Poate că și la Bacău putem identifica niște bune practici. De exemplu, am apreciat o inițiativă foarte bună a Municipiului Bacău de a publica toate cheltuielile pe care le face instituția pe site-ul propriu, ceea ce este o transparentizare importantă. Eu cred că există nevoia asta de schimb de experiență, nu doar la nivelul Fundațiilor Comunitare, care au mecanisme de învățare și cunoaștere reciprocă, dar și la nivelul comunităților diverse. De aceea aș alege Oradea, pentru că simt că de acolo putem învăța ceva și sunt oameni cu care putem face parteneriate importante.
Într-o notă mai estivală, călătorim mai mult în plan local și redescoperim România. Având Bacău în drumul nostru, unde ne-ai recomanda să ne oprim și ce ne-ai spune să explorăm în zonă?
Pe vremuri de-astea de pandemie, în care este mai greu să intri, dar totuși ai vrea să vezi lucruri interesante și stimulative, v-aș invita la ”Centrul de Cultură și Artă George Apostu”, unde au un parc tematic cu structuri realizate în timpul rezidențiatelor artistice care sunt pe diverse teme în diferite stiluri într-un spațiu exterior frumos unde poți să ai experiențe estetice inedite. Pe o parte științifică, am putea vizita Observatorul, evident cu programare, care este unul dintre cele mai moderne din țară și în care am putea să mai și visăm. Putem să mergem și la Slănic Moldova, să vedem o stațiune care începe să fie pusă la punct și să se dezvolte, la Târgu Ocna sau Comănești. Ne putem plimba cu bicicleta pe dealurile din zonă, unde încep să fie destule trasee de bicicletă interesante. Probabil că, în curând, vom avea și o Insulă de agrement bine pusă la punct. Deocamdată așteptăm serviciile, dar este un parc, un loc nou în care te poți distra, inclusiv cu teatru în aer liber.
Știm că îți place să joci șah în timpul liber. Ce scoate la iveală acest joc pentru tine, fie despre tine, fie despre competitor? Ce sfat i-ai da unui începător
Șahul scoate din mine comportamentul strategic pe care cumva îl am. Atunci când acționezi e important să te gândești cu 1, 2, 3, 4 mișcări înainte, pentru a anticipa consecințele acțiunilor tale și asta te aduce într-o zonă de responsabilitate, zonă în care știi că în viața de zi cu zi când acționezi atât ca instituție, dar și ca om, lucrurile pe care tu le faci produc impact. Unui începător îi este recomandat să se bucure pur și simplu de interacțiunea pe care o are cu competitorul, pentru că atât timp cât regulile se respectă, indiferent dacă tu câștigi sau pierzi, pentru toată lumea este o experiență care merită trăită. La fel și în viața comunitară, avem nevoie de reguli, de transparență și de continuitate în respectarea acestor reguli, care aduc și încredere socială și dezvoltare comunitară.
Vara este anotimpul lecturilor de vacanță. O întrebare de final, dar care s-ar putea transforma într-o conversație la toamnă: Ce ai citit interesant în ultima vreme și ne-ai recomanda și nouă să încercăm?
Probabil ultima carte pe care am citit-o și m-a marcat destul de mult este ”Înțelepciunea psihopaților”, a lui Kevin Dutton. Explorează condițiile psihologice ale performanței în orice domeniu. Și e provocator pentru că, pe măsură ce citești cartea, îți dai seama că, de multe ori, ar putea fi vorba chiar și despre tine și că, uneori, performanța are nevoie și de niște condiții psihologice speciale pentru care plătești un preț. Este cu riscurile de rigoare. Aș mai recomanda un poet contemporan, Adrian Crețu, care mi-e și bun prieten și pe care îl citesc cu plăcere tocmai pentru că vede lucrurile altfel și pentru că le exprimă într-o manieră foarte frustră și originală.
Credit foto: Mihai Căprioară, Fundația Comunitară Bacău