Unii oameni sunt atât de apreciați încât o să auzi vorbindu-se cu drag despre ce fac bine 400 km mai departe de unde lucrează ei. De pildă – pe Platforma de educație și cercetare de la Măgurele. Ne-a crescut inima la Conferința Națională a Comunității ”Educație pentru Științe” când mentori Științescu Iași, despre care nu știam că participă la eveniment, și-au exprimat entuziasmul și bucuria pentru sprijinul pe care l-au primit de la coordonatoarea programului local. Foarte dragă ne este și nouă Doris despre care știm că este un grants manager și un camarad de nădejde care își dedică energia, expertiza și perseverența lucrând cu cei asemeni ei, oameni cu inițiativă care mișcă lucrurile în jur, care nu caută în exteriorul lor schimbarea.
Ce înseamnă pentru tine „comunitate” și unde se simte cel mai bine acest spirit în Iași?
În urmă cu ceva vreme, dacă aș fi răspuns la această întrebare, aș fi spus: comunitate înseamnă un grup de oameni cu interese comune, care locuiesc într-o anumită proximitate unii de alții. Asta se întâmpla înainte de a lucra la Fundație. Acum, ideea de „comunitate” are valențe diverse. Comunitatea este definită prin fiecare OM din cOMunitate, este, pur și simplu, despre oameni. Probabil, mi-e mai ușor să definesc abstract, verificând în dicționar ce este comunitatea și să-mi însușesc pur și simplu semnificația termenului, dar acești ani de lucru la Fundație m-au convins și continuă să mă convingă că (încă) nu putem să vorbim despre comunitate, ci despre comunități. Orice comunitate este oglinda oamenilor ce o compun, iar comunitatea ieșeană, la nivel macro, da, este o comunitate efervescentă, din ce în ce mai vocală, cu aspirații, dar încă se construiește. Dacă vrei să definești „comunitatea” trebuie să cunoști comunitățile despre care, la prima vedere, ai putea să le definești ca niște comunități mici, dar care, de fapt, sunt „comunități – sursă de inspirație” (ca la Școala de la Valea Lupului, la Școala de la Voinești, la Biblioteca din Cotnari… și lista continuă…).
Cum arată o zi de lucru faină la fundație?
O zi de lucru faină la fundație începe cu o cafea bună și continuă prin a conjuga în echipă, verbul „a lucra”, atât noi, echipa Fundației, cât și grantees noștri.
Spuneai la un moment dat că în echipa Fundației Comunitare Iași sunteți cu toții implicați în procesul decizional cu privire la planificarea și organizarea evenimentelor, fondurilor și programelor anuale. Cum e dinamica în echipă și cum reușiți să vă armonizați?
2019 a fost un an al provocărilor, cu multe schimbări în echipă. În prima parte a anului acesta, ne măream echipa cu oameni noi, începutul toamnei ne-a găsit în recrutări. Acum, spre final de an, construim echipa cu persoane noi, care, bineînțeles vin cu un entuziasm nou. Suntem într-un moment în care ne cunoaștem reciproc, problematizăm, ne consultăm și învățăm să lucrăm în echipă. Și credem noi că ne armonizăm planificările prin „ședințele” de început sau de final de săptămână, la masa rotundă.
Din drag de Științescu ai coordonat patru ediții în care programul a crescut și a creat așteptări în comunitate. Din experiența ta directă de lucru, ce a însemnat pentru comunitatea ieșeană acest program și cum completează fundația segmentul educațional?
Patru ani de Științescu, la Iași, au însemnat peste 430.000 lei investiți în 55 de proiecte educaționale care încurajează pasiunea pentru științele exacte a elevilor din clasele VI – XII. În acești ani, s-a înființat primul astroclub din mediul rural din Iași, la Biblioteca din Cotnari: Astroclubul PEGAS (care apoi devine partener într-un program de înființare a 5 astrocluburi la alte 5 biblioteci din mediul rural). Prin Științescu s-au înființat două cluburi de robotică în mediul rural, la Valea Lupului și Voinești și alte ateliere de robotică la Bârnova, Pașcani, Târgu Frumos. Tot în anii acești, elevi de clasa a IX-a de la Liceul Tehnologic „Mihai Busuioc” din Pașcani, care s-au implicat în proiectul MiBus Sensors, s-au numărat printre finaliștii competiției „Astro Pi”, organizată de Agenția Spațială Europeană – cea de-a treia agenție spațială din lume, după NASA și cea din Rusia. Astea sunt doar câteva dintre cele mai frumoase amintiri ale acestor ani. Științescu a fost și este despre oameni, pasiuni, resurse, încredere. După acești 4 ani de Științescu rămân acești oameni care duc mai departe pasiunea pentru educație (profesori fantastici de la școli din mediul rural și urban, muzeografi, bibliotecari, studenți, elevi), „oameni – sursă de inspirație”.
Care sunt provocările dintr-o fundație comunitară?
Resursele sunt cele mai mari provocări dintr-o fundație comunitară. Resursele financiare, materiale, umane. Și aș mai adăuga eu că e o mare provocare să povestești cuiva despre Fundație și să-l faci să o înțeleagă.
Cum se vede la tine orașul și împrejurimile în contextul programelor derulate de Fundația Comunitară Iași? Ai avut parte de surprize în lucrul cu oamenii?
Locurile și oamenii se văd mai bine post-interacțiune cu unul dintre contextele programelor derulate de Fundație. Pentru cei care preferă dinamismul unei zile de teambuilding, avem ca alternativă de implicare: evenimentele. Pentru cei care preferă să investească resurse cu scopul de a stimula inițiativa din comunitate, avem fondurile de finanțare. Se întâmplă ca niciuna dintre aceste alternative să nu fie cea potrivită, pentru momentul respectiv, atunci direcționăm interlocutorul către organizația, școala sau instituția despre care știm că ar putea adresa mai bine nevoia fiindcă fundațiile comunitare sunt și punți de legătură între idei, oameni, resurse. Am avut parte de surprize în lucrul cu oamenii. Ar fi multe exemple de experiențe trăite la Fundația Comunitară Iași, în cei mai bine de 4 ani de când sunt aici. În acești ani de grant making am cunoscut emoții, tristeți, bucurii și frustrări despre care nu știam că există. Au fost și surprize neplăcute (provocări în lucrul cu echipe de proiecte formate din persoane fără experiență de management de proiect sau nealinierea la misiunea unui program cu finanțatorul acestuia), care m-au făcut să renunț în acești ani, dar, cumva, am regăsit motivația tot în lucrul cu oamenii. Cu „oamenii – sursă de inspirație”…
2020 bate la ușă. Care sunt așteptările tale? Ce planuri ați ticluit la Fundație și ne puteți destăinui?
În 2020, continuăm programele de burse cu tradiție, pregătim o nouă ediție a unuia dintre cele mai energice evenimente pentru comunitățile școlare din Iași. Lucrăm alături de parteneri corporate la dezvoltarea unor programe interesante, inovatoare pentru Iași, despre care vom povesti mai multe, la momentul potrivit. Suntem din ce în ce mai preocupați să fim autentici și să comunicăm mai mult despre oamenii care ne sunt aproape și care „mișcă lucrurile în comunitate”. Tocmai de asta, îmi doresc să fie un an coerent, cu dialoguri autentice și interlocutori empatici.
De ce crezi că avem nevoie de fundații comunitare?
Fundațiile comunitare oferă perspectiva comunitățile pe care le deservesc, ele ajută oamenii să-și canalizeze energia și resursele. Fundațiile comunitare oferă contexte dinamice de implicare concretă; sunt liantul între cei care vor să investească și cei care au nevoie de resurse. Fundațiile comunitare oferă cadrul transparent și flexibil de a găsi resurse, de a prinde încredere în forțele proprii și în ceilalți.
Ce ne-ai recomanda să încercăm atunci când ajungem în Iași?
Eu sunt ieșeancă prin adopție. Am venit la facultate, apoi am continuat cu studiile de masterat, așa că primele amintiri din Iași sunt legate de Copou. Dacă ajungeți în orașul celor 7 coline, vă invit la o plimbare, mai întâi, în Copou. Apoi, coborând Copoul, până pe Lăpușneanu, Piața Unirii, Teatrul Național, Palatul Culturii. În Copou, în Parcul Expoziției, ne-am pus amprenta și noi, Fundația Comunitară Iași. După ce vizitați centrul, treceți și prin Campusul Studențesc Tudor, să vedeți cum ia ființă ușor, ușor, un centru civic pentru studenți. Și vă așteptăm și la noi, la biroul Fundației Comunitare Iași din Păcurari.
Surse foto: Doris Cojocariu, Fundația Comunitară Iași