Cu o experiență de aproape 20 ani în sectorul nonprofit și 6 ani faini de activitate la Fundația Comunitară București, în rol de grants manager, Cristina este unul dintre profesioniștii valoroși și generoși la nivelul rețelei Fundațiilor Comunitare care inspiră prin felul în care a contribuit la evoluția grant making-ului în rețea, a modului în care sunt acordate finanțările, de la elaborarea și îmbunătățirea procedurilor la introducerea incubatoarelor în parcursul proiectelor. Interviul de mai jos este produsul unei conversații de câteva ore care au trecut ca niște minute și aruncă o privire caleidoscopică în universul grantmakingului așa cum îl vede Cristina.
Credit foto: Diana Păun
Se împlinesc 10 ani de lansarea Fundației Comunitare București și 6 ani de când activezi în cadrul Fundației Comunitare București. În ce etapă se regăsește Fundația ca viziune și abordare de grantmaking în comunitate?
După o perioadă de planificare strategică, ne-am stabilizat și ne-am clarificat de ce facem grantmaking, iar acum răspunsul este comun și lămurit: clădim capacități șii infrastructură comunitară. Indiferent de valoarea finanțărilor pe care le acordăm în comunitate, în final este vorba despre oamenii care fac proiectele și schimbă lucrurile în comunitate. Ne-am actualizat misiunea și am pus oamenii pe primul loc, nu proiectele care schimbă Bucureștiul, pentru că proiectele nu s-ar întâmpla fără oameni. Ei dau sens lucrurilor și îți arată cum se mișcă și cum se coagulează o comunitate, fie ea geografică/de cartier, de interese sau de identitate.
Anul acesta împlinim 10 ani și, de-a lungul timpului, pe lângă fondurile de finanțare am adăugat incubatoare de proiecte, programe de leadership comunitar și multă muncă, uneori greu de văzut, pentru a conecta stakeholderi din diferite domenii.
Credit foto: Fundația Comunitară București
În pregătirea programelor pe care le lansați, cum cartografiați nevoile comunității?
Pornim, în general, de la direcțiile noastre strategice: mediu, educație, pregătire pentru cutremur și apartenență. Analizăm datele existente, cercetări și ne consultăm cu o listă de stakeholders relevanți. Nevoile sunt diferite și variază inclusiv de la un cartier la altul sau de la o comunitate la alta. Ne alegem câteva puncte de la care începem și apoi clădim în jurul lor.
Un instrument folosit acum câțiva ani a fost Vital Signs, creat de Fundațiile Comunitare Canadiene care pun la dispoziție inclusiv o licență accesibilă ca preț. Folosind metodologia lui, te uiți la ce se întâmplă în oraș și împreună cu comunitatea ta locală, alegi priorități pe care te concentrezi pentru următorii ani. De pildă, undeva în Brazilia, Fundația Comunitară din Flores a făcut un Vital Signs foarte focusat pe justiție socială pentru persoanele fără adăpost și a dezvoltat o cercetare împreună cu persoanele fără adăpost oglindind astfel o bucățică care ține de calitatea vieții. În alte părți Vital Signs este aplicat pe diverse domenii ajutându-te să mergi în profunzime pe anumite arii și detalii. Noi am avut finanțare de la Global Fund for Community Foundations care ne-au dat șansa să experimentăm și să testăm. Pe de altă parte, am realizat că este o provocare să lucrezi cu datele existente, ele variind ca accesibilitate, mod și procedură de colectare de la sector la sector. Diferențele sunt atât de mari încât practic era imposibil să compari, de pildă, în domeniul asistenței sociale, date colectate pe gospodărie cu date colectate pe persoană. Lipsa datelor publice și ușor accesibile este o provocare.
Foto: Vital Signs. București
Cum se delimitează și cum se împletesc strategia, grantmaking-ul și fundraisingul?
Eu nu le-aș delimita strict. Ele sunt legate și, practic, îți faci procesele de grantmaking în funcție strategie, de ce vrei să faci, de direcțiile tale, de cum vrei să crești ca fundație, ce vrei să crești în comunitate și de zonele în care vrei te duci. Grantmakingul și fundraisingul sunt instrumentele prin care îți îndeplinești obiectivele din strategie. Când faci fundraising poți să ai un început de concept, dar nu e musai să-l ai pe tot, poți să ai o zonă pe care o ai în minte. Pe măsură ce discuțiile evoluează poți să începi să stabilești discuții mai concrete și să vezi cum lucrezi împreună cu finanțatorul pentru a le dezvolta, dar totul pornind de la ce știi tu din comunitate. Te consulți cu stakeholders și cu câteva din organizațiile din zona respectivă, vezi care sunt nevoile, care sunt oportunitățile și, în același timp, dacă există piață pentru zona respectivă. Dacă lansezi o finanțare, există interes din comunitate pentru a aplica?
În plus, foarte important este și cum se cuplează cu strategia sau dacă e o oportunitate, un trend, cum poate fi integrat, dacă ar putea fi considerat un test și apoi integrat în strategie. Abia apoi încep procesele de grantmaking. Dacă ai direcțiile, ai lucruri stabilite, poate chiar obiectivele pe care le rafinezi cu finanțatorul și cu comunitatea, ca să fie toată lumea pe aceeași pagină, începi să lucrezi elementele de grantmaking: ghidul aplicantului, formulare de aplicație, calendarul, găsești juriul. Modele de grantmaking sunt o grămadă, dar, în final, este important să te uiți la principiile mari și să-ți clădești procesele de grantmaking în funcție de strategia ta și bineînțeles de criterii de transparență și corectitudine.
Credit foto: Diana Păun
Există un vocabular comun și concepte utilizate atât de mediul de business, cât și de fundații: avem strategii, facem investiții în comunitate, avem obiective și măsurăm rezultatele. Cât de mult influențează mediul de business felul în care operează ONG-urile?
În ultimul program de leadership pe care l-am făcut cu cei de la The Maastricht School of Management am avut un workshop de strategie care era calat destul de mult pe strategie de business. Tu ca ONG trăiești în aceeași economie de piață și principiile strategiei de business se pot aplica și pe înseamnă ONG. Ai de exemplu modele de creștere pe care poți să le folosești din strategia de business. Poate că astfel de lucruri comune nu fac decât să ne confirme că următorul pas în ceea ce ne privește ar trebui să fie ca finanțatorii noștri să nu mai finanțeze strict pe proiecte, ci pe strategie, așa cum în business, de fapt, finanțezi strategia. Deocamdată suntem în același cerc vicios și noi reușim să facem rost de finanțare pe proiecte, chiar dacă le numim altfel și dăm finanțări pe proiecte. O altă temă interesantă de reflecție ar putea fi cum definim concepte cu care noi operăm. Pentru mine confuzant câteodată, și s-ar putea să fie și pentru restul lumii, este când vorbim de proiecte care cresc. Se mai pot numi ele proiecte sau devin programe? Când finanțezi un proiect pe trei ani, care nu face aceleași lucruri în fiecare an, mai este acela un proiect?
Pe parcursul procesului de grantmaking, o etapă efervescentă este momentul jurizării. Cum alegi juriul și cum contribuie el în selecția și evoluția proiectelor?
În primul rând ne uităm la tematica fondului și ne stabilim ce este important de evidențiat. De exemplu, în cazul unui fond ca ”Inclusiv în cartier„ la intersecția dintre educație, mediu, social și comunitate de cartier, am invitat finanțatorul, un expert pe educație, unul pe mediu, cineva cu perspectivă mai clară a ceea ce înseamnă cartiere și pe cineva care se pricepe la clădit comunități. Ne străduim să avem un juriu extern, iar mai nou, în cazul fondurilor tematice, dat fiind că tema a pornit de la noi, ne-am dat seama că ar fi important să fie o persoană din echipă, alta decât coordonatorul programului.
Cu juriul ne întâlnim, în general, de cel puțin două ori. Prima dată când începe perioada de evaluare și reunim membrii juriului pentru a le reaminti obiectivele fondului și pentru a fi pe aceeași lungime de undă, povestim despre grila de jurizare, cum se jurizează, prezentăm proiectele ca să înceapă să se familiarizeze și anunțăm intervalul aferent jurizării. Ulterior, ne întâlnim la finalul evaluări pentru sincronizarea finală între membrii de juriu.
Sunt cazuri când mai au nevoie de clarificări și noi organizăm interviuri cu echipele de proiecte pentru o mai bună înțelegere și cunoaștere.
Munca unui grantmaker se întâmplă în mijlocul oamenilor, pe de-o parte ai nevoie de rigurozitate, pe de altă parte să ai deschidere și flexibilitate. Care sunt cele mai importante elemente din profilul unui grantmaker?
În primul rând, ar trebui să știe să facă management de proiect/de proces. Pe de-o parte ca să poți organiza procesul de grantmaking, iar pe de altă parte te ajută să vorbești cu cei care aplică pentru a le mai da câte o idee, câte un feedback și când parcurgi o aplicație să îți dai seama cât de fezabil este sau nu este proiectul. Dincolo de skill-uri, rămâne însă important mindset-ul pe care îi ai în practica ta, cât de deschis și flexibil ești în a vorbi cu oamenii, în a lucra cu ei, în a-i ține aproape, cum te uiți la aplicanți. Există un element de putere implicită pe care tu ca finanțator o ai asupra aplicanților pe care trebuie să o abordezi cumpătat. Tu nu îți îndeplinești obiectivele de program dacă oamenii nu fac lucrurile sau nu accesează finanțările într-un mod care să-i mențină motivați. Trebuie să pui întotdeauna în balanță ce oferi cu ce îți oferă, să găsești un echilibru fin și având mereu în minte faptul că valoarea noastră adăugată este în zona de clădit capacități și infrastructură comunitară într-un mod flexibil. Din punctul meu de vedere, ei trebuie așezați pe aceeași treaptă cu finanțatorii. Fără niciunii dintre ei nu am putea să facem lucrurile pe care le facem. Asta nu înseamnă că nu putem fi fermi atunci când este nevoie și când apar probleme legate de transparență și corectitudine.
Grantmakingul poate fi un cadru de experimentare și inserție de elemente inovative. La nivelul rețelei fundațiilor comunitare ați fost o inspirație prin adăugarea incubatoarelor în procesele voastre de lucru. Cum s-a întâmplat?
Totul a pornit de acum câțiva ani în contextul acordării unor microgranturi pentru activări comunitaro-culturale în cartiere în programul de candidatură a Bucureștiului la titlul de Capitală Europeană a Culturii. Granturile erau doar pentru grupuri de inițiativă. Dar era foarte clar că oamenii nu au neapărat capacitatea de a scrie sau de a planifica proiecte, chiar dacă era vorba de proiecte mici. M-am gândit la școlile de vară pe care le tot făceam, înainte de ajunge la Fundație, și care durau o săptămâna de lucrat împreună pe diverse aspecte și la incubatoarele pentru startup-uri. Am preluat această idee căreia i-am zis noi incubator de proiecte. Oamenii au o idee pe care vor s-o pună în practică undeva, iar noi îi ajutăm să și-o planifice mai clar ca să fie finanțabilă și să existe garanția că se întâmplă. A fost un test și a funcționat foarte bine. Ne gândisem și cum am putea încorpora la un moment dat și un accelerator prin să-i ajuți pe oameni să-și crească ideea de proiect sau să scaleze. A apărut pandemia și nu am mai ajuns încă să găsim fonduri pentru asta.
O fundație aduce oamenii împreună în jurul proiectelor și facilitează o întreagă rețea de colaborare în jurul unui obiectiv exprimat într-un fond de finanțare. Există puncte de întâlnire și legături și între proiectele din diversele programe de finanțare?
Legăturile între grantees se creează în timp. Cu cât găsești mai multe contexte să-i aduci laolaltă și să creezi momente de învățare și sharing împreună, cu atât se creează mai des legături între ei. Ne-am luat gândul că putem să forțăm noi în vreun fel sau altul aceste relații pentru că am văzut că se creează organic. Dacă reușești să-i aduci împreună, ele se întâmplă.
De exemplu, când am făcut prima tură de program de leadership comunitar, inițial ne gândisem să-i condiționăm pe cei care primeau microgranturi să facă lucruri împreună. După care ne-am dat seama că poate nu e bine. Însă, fiind împreună pe o perioadă de 4 luni, a fost și un grup cu destul de multă chimie între ei, s-au mai întâlnit, s-au mai conectat și după, și au crescut lucruri de împreună. Sunt două organizații Dream Project și Pe Stop care de curând și-au luat un birou împreună, pe care îl împart. Ambele lucrează cu femei și fete vulnerabile. Pe Stop are nevoie de loc unde să-și facă pachete de produse igienice pentru menstruație, Dream Project are nevoie de spațiu unde să facă workshopuri cu mamele minore sau vulnerabile cu care lucrează.
Ce urmează pe agenda voastră?
Nu știu cum se întâmplă în alte comunități, dar în București sunt atât de multe inițiative pe mediu disparate, care se suprapun sau care ar putea fi scalate, dar nu reușesc să-și comunice rezultatele și la cât de gravă e situația, ar fi important să vedem cum putem să ne canalizăm și să ne coordonăm mai bine eforturile și investițiile.
Astfel, vom începe să lucrăm mai structurat în zona de mediu, cel mai recent fond pe care l-am deschis cu ING România fiind platforma de mediu prin care, în afara finanțărilor din fond, vrem să aducem laolaltă stakeholders din București și într-o perioadă de 4 ani sperăm să ajungem la o viziune comună asupra cum ar trebui să fie mediul în București sau ce tipuri de intervenții să se facă. Cu alte cuvinte să fim mai pregătiți să ajungem la impact colectiv. Va implica și o componentă de cercetare, ca să știm concret de la ce plecăm, ocazie cu care ne vom întoarce puțin și la Vital Sign și vom face un soi de reshuffle pe zona de mediu.
Și ce implică acest impact colectiv?
Practic ai o agendă comună cu obiective comune, ai activități care se potențează unele pe altele, coordonate între ele, ai o comunicare constantă între oamenii implicați, ai un sistem comun de măsurare a rezultatelor și impactului și ai cumva un backbone organization – o organizație care să țină toate aceste lucruri împreună. Nu ne dorim să fim noi acest backbone organization, dar noi ne propunem să aducem discuția la nivelul stakeholderilor și să ne pregătim împreună în așa fel încât să fim gata de impact colectiv la nivel de comunitate. Noi ne-am inspirat de aici legat de impact colectiv https://www.collectiveimpactforum.org/
Credit foto: Bogdan Dincă
Unul dintre mesajele voastre de-a lungul timpului a fost de a nu renunța la București. Tu de ce nu renunți la București?
Deja am trăit mai mult din viața mea în București decât în Târgu-Jiu și am investit multe eforturi și timp în viața mea de aici. Pe de altă parte am fost și sunt în poziția asta privilegiată în care nu văd doar chestiile negative care se întâmplă în București, ci văd și evoluția, cum se mișcă, cum se schimbă și cum sunt oamenii care îl mișcă. Asta te motivează și asta te ține aproape când îți dai seama că suntem de fapt mai mulți în această categorie decât credeam, chiar dacă nu se schimbă lucruri atât de repede pe cât ți-ai dori. Mă gândesc la primul marș Pride la care am fost, prin 2009, și unde a ajuns acum. Sau la comunitățile de designeri, arhitecți, makeri care revitalizează spații abandonate din oraș. Sau la grupurile de inițiativă civică și la evoluția lor. Dacă la început a durat foarte mult și era o vreme când CeRe făcea eforturi în a coagula grupuri de inițiativă, acum ele se formează mult mai ușor, se conectează între ele, se susțin și încep să se gândească un pic și la cum își aduc comunitățile aproape cauzei lor. De multe ori se creează având în obiectiv rezolvarea unei probleme, dar încep din ce în ce mai mult să-și dea seama că trebuie să-și mențină oamenii laolaltă, să cultive socializarea și organizează din ce în ce mai multe astfel de evenimente și proiecte comunitare.