Bianca Băilă este coordonator programe Fundația Comunitară Timișoara. A studiat arte vizuale şi sociologie, este pasionată de grădinărit şi de arta contemporană pentru capacităţile lor de a crea comunităţi. Din 2011 conduce MOI – muzeul ordinii interioare, un proiect artistic care chestionează relaţia dintre spaţiul public şi cel privat. În interviul care urmează povestește despre contribuția pe care artiștii o pot avea în comunitate, despre cum se măsoară mai nou o viață bună sau cum Fundația Comunitară Timișoara reușește să faciliteze întâlniri și evenimente care conectează oamenii. Bonus, câteva recomandări promițătoare de citit.
Ce este pentru tine ”comunitatea”?
Trebuie să recunosc că până să aud şi să încep să colaborez cu Fundaţia Comunitară Timişoara, comunitatea mea se restrângea la un grup destul de restrâns, format din artişti, creativi, care, deşi inteligenţi, cu greu găseau oportunităţi de colaborare şi dialog în afara cercului lor. Ce apreciez cel mai mult la FCTM este felul în care creează contexte şi provoacă colaborări din cele mai neaşteptate. Cum face ca artişti să întâlnească şcoli, corporatişti să alerge pentru ei etc. De la această imagine porneşte şi definiţia comunităţii pentru mine: oameni diferiţi care se provoacă reciproc să colaboreze, care creează contexte pentru întâlniri şi dialog, în care solidaritatea se manifestă în funcţie de posibilităţile fiecăruia.
Cum arată comunitatea Timișoara?
E fragmentată, dar tot mai conştientă de această fragmentare, cu cetăţeni pasivi, destul de greu de scos din casă. Există câţiva actanţi din oraş, în special din domeniul cultural, plus FCTM care se străduiesc să fie acel liant, soluţie la fragmentare prin proiectele pe care le dezvoltă.
Timotion – Fundația Comunitară Timișoara
Povestește-ne despre FACEM, unul dintre programele pe care le coordonezi.
FACEM este noutatea din 2019. Un program care provoacă locuitorii să facă mici schimbări în bine în vecinătăţi şi să schimbe mentalităţi. Proiectul îi stimulează pe locuitori să-și reactiveze civismul și dorința de a colabora în proiecte care să le aducă bucuria de a se cunoaște, de a locui și de a face lucruri împreună. FACEM este răspunsul şi provocarea FCTM pentru acea comunitate fragmentată şi pasivă.
Șșșșșt! Rămâne între noi, care este preferatul tău?
Sper că FACEM să fie un proiect de succes care să-şi atingă obiectivele şi să-l depăşească în popularitate pe preferatul meu actual Ştiinţescu.
O întâmplare care ți-a reconfirmat încrederea în procesul comunitar.
N-aş putea să povestesc o întâmplare, sunt mai degrabă gesturi care cumulate te fac să nu renunţi la comunitate. O chemare pe facebook care te invită afară, la făcut curăţenie, strâns zăpada şi socializat, o şcoală care se deschide pentru un eveniment comunitar, un picnic organizat de un grup de arhitecţi locali, care printr-un gest minor te provoacă să priveşti spaţiul public cu alţi ochi.
Care crezi că sunt cele mai frecvente motive pentru care oamenii se implică?
Cred că tot mai mulţi oameni simt că o viaţă mai bună nu se reduce doar la a acumula bunuri materiale, că bunăstarea stă și în relaţii, într-un spirit comunitar, iar pentru asta trebuie să faci un pas, să te implici, să-l descoperi pe cel de lângă tine.
Cum ajungeți la oamenii de a căror expertiză sau de al căror ajutor aveți nevoie pentru a derula programele Fundației?
Mie îmi place să mă alint şi să zic că sunt o mondenă, caut non-stop spaţiile şi evenimentele culturale cele mai atipice din oraş. Acolo sunt oamenii mei, cei care chestionează oraşul, valori şi mai ales îşi chestionează propria practică. Sunt cei pe care mi-aş dori să îi văd tot mai implicaţi în proiectele Fundaţiei Comunitare TM, pentru că sunt oameni care trăiesc oraşul.
Unde te găsim și ce faci în timpul liber?
Iarna în casă, hibernare, cu o carte bună sau la un vernisaj de artă contemporană, forma de artă de care mă simt cea mai apropiată. Pe măsură ce se încălzeşte, grădinăresc şi deschid sera de legume pentru evenimente de artă, un proiect artistic personal şi o home gallery care poartă numele de MOI – muzeul ordinii interioare.
Recomandă-ne o carte, un film, articol, orice proiect social-cultural care te-a inspirat în ultima vreme.
O carte: Hotel Ambos Mundos de Vintilă Mihailescu, o carte despre antropologie, care te plimbă pe două continente, Cuba şi România sunt puse în oglindă, doar pentru ca în final, să ne înţelegem mai bine pe noi şi lumea contemporană în care trăim. Neapărat şi o carte de poezie: Monoideal, V. Leac, un album care creează obsesii.
Lapsus din Timişoara, un hibrid de galerie de artă, centru de suport pentru artişti anonimi, bibliotecă, şi de când cu programul Ştiinţescu, un laborator pentru experimente la limita dintre artă şi tehnologie, un spaţiu viu, provovator şi sincer, susţinut de Alex Boca cu puţine resurse, dar cu multă pasiune
De ce crezi că avem nevoie de fundații comunitare?
Comunitatea trebuie să se manifeste prin acţiuni, prin celebrări, prin dialog continuu, iar pentru aceasta e bine să ai un facilitator înzestrat.
Foto: Bianca Băilă, Fundația Comunitară Timișoara.