Grants coordinator în echipa Fundației Comunitare București, Ana a pornit ca team assistant și a făcut câte puțin din fiecare (de la organizat documente contabile, la dezvoltat planuri de învățare, de la verificat donații, la implicat în procese de recrutare), iar acum este parte activă din echipa de grants management a fundației. Ana mai are câteva superputeri despre care am face prinsoare că nu știați: și-a dat disertația în gamification, a dezvoltat o serie de jocuri de cărți care susțin predarea istoriei într-un mod atractiv pentru elevii de gimnaziu și știe cum să facă un taburet din pet-uri sau un portofel din hârtie. Înfruntând câteva peripeții, cu calmul și implicarea caracteristice, Ana ne-a împărtășit din provocările unei fundații comunitare, în ce fel se schimbă Bucureștiul și ce a magnetizat-o în mișcarea fundațiilor comunitare.
De câțiva ani pe coperta raportului anual de activitate al Fundației Comunitare București apare scris mare și frumos: ÎMPREUNĂ. Ce conține acest ”împreună”, care sunt ingredientele?
Pentru mine ”împreună” este despre puterea comunității, despre a ne aduce eforturile la un loc pentru a face lumea aceasta un loc în care să ne dorim să trăim. Asta și pentru că în ultimii ani am avut ocazia de a învăța direct cum efortul individual al fiecăruia dintre noi poate fi multiplicat dacă îl aducem la un loc cu eforturile celor din jurul nostru, așa am descoperit că împreună putem combate deciziile nefericite ale unor politicieni corupți, putem construi un spital, putem oferi tratament de specialitate la domiciliul copiilor bolnavi de cancer sau putem produce acele schimbări pe care de unii singuri probabil nu le-am putea produce.
Ai început câteva proiecte noi: despre ce e vorba și care vă sunt așteptările?
Da, anul acesta am lansat programul IKEA pentru educație și dezvoltare, un fond de finanțare prin care susținem, pe o perioadă de trei ani, trei proiecte care lucrează cu copii din medii vulnerabile (o comunitate de elevi din Măgurele, copii instituționalizați, respectiv copii care au cel puțin un părinte în penitenciar) pentru dobândirea de competențe și reducerea decalajelor cauzate de acces diferit la resurse, medii și contexte de învățare.
De asemenea, începând din august am preluat și coordonarea fondului IKEA pentru mediul urban, prin care susținem, deja de aproape trei ani, șapte proiecte ce lucrează în zona de schimbări climatice, protejarea resurselor naturale, educație pentru mediu și conștientizare.
În implementarea proiectelor apar mereu lucruri neprevăzute de la autorizații ce întârzie, la legislația în continuă schimbare, respectiv la activități pilot care nu ies mereu așa cum ne-am fi așteptat, tocmai de aceea am învățat să lucrăm îndeaproape cu grantee-ii pentru a-i ajuta să-și crească capacitatea de coagulare a comunității, respectiv de implementare a proiectelor.
Care sunt provocările dintr-o fundație comunitară?
Cred că provocările dintr-o fundație comunitară diferă de la fundație la fundație, dar probabil că problemele cele mai des întâlnite sunt legate de legislația care se schimbă brusc și fără metodologii clare de aplicare a legii. O altă provocare des întâlnită este aceea legată de lucrul cu donatorii pentru a-i determina să fie mai mult decât niște oameni/ companii care virează o sumă de bani unui proiect pentru marketing, ci să preia responsabilitatea donării banilor către proiecte și cauze cu potențial de a produce impact social.
Altfel, noi ne străduim să rămânem flexibili și să ne reducem așteptările și să ajutăm proiectele să crească, să fim cât mai puțin birocratici, dar să respectăm prevederile legale.
Cum se vede la tine Bucureștiul în contextul programelor derulate de Fundația Comunitară București? Care ar fi semnele că ceva se schimbă?
Eu m-am născut și am crescut în București, iar lucrul la Fundația Comunitară București m-a ajutat să conștientizez că acest oraș, pe care eu îl numesc ”acasă” de atât de mult timp, este casă pentru câteva milioane de oameni și că dacă îmi doresc ca acest acasă să fie mai primitor, mai prietenos, mai curat sau… mai… oricum, nu voi putea face asta decât cu ajutorul celor care locuiesc, învață, lucrează în aici.
Bucureștiul se schimbă, iar asta este vizibil cu ochiul liber (suntem tot mai mulți, trotuarele au fost acaparate de mașini, apar constant clădiri noi care pare că ieri nu erau acolo etc). Ce mi se pare mie mai important este faptul că Bucureștiul a început să se schimbe și în bine: suntem tot mai mulți cei care am învățat să ne cerem drepturile, cei care punem umărul la micile schimbări din jurul nostru: apar noi grupuri de inițiativă, tot mai multe asociații de proprietari cer măsuri pentru protejarea mediului înconjurător, tot mai mulți oameni donează bani, timp, expertiză, tot mai mulți oameni ies în stradă să își apere drepturile, tot mai mulți oameni se coalizează în jurul unor idei ce se transformă, de cele mai multe ori, în proiecte cu impact social semnificativ.
Înainte de a te dedica exclusiv Fundației Comunitare București, ai făcut parte și din echipa executivă a Federației Fundațiile Comunitare din România. Ai explorat atât perspectiva națională, dar și munca asiduă și plină de semnificații în lucrul direct cu oamenii prin programele fundației. Ce te-a magnetizat în această mișcare comunitară, cum a fost acest parcurs pentru tine și ce descoperiri ai făcut?
În mișcarea de fundații comunitare i-am descoperit pe acei oameni care cred că pot schimba lumea, care îndrăznesc să pornească pe cărări nebătătorite deja de alții, acei oameni care își asumă riscul de a fi ei pionierii în procesul de lucru cu comunitățile, acei oameni care acordă primii încrederea.
Eu sunt pasionată de grupuri, de învățarea socială și de dezvoltare comunitară și sunt de părere că aceste lucruri nu pot fi dezvoltate decât cu astfel de oameni. Cred că federația are un potențial mare, dar încă abordat foarte modest. Știu că efortul comun are potențialul unui impact mai mare decât eforturile individuale ale fiecăruia dintre noi, dar mai știu și că pentru a putea depune eforturi comune avem nevoie să fi crescut suficient la nivel local pentru ca eforturile noastre extinse la nivel național să nu ne epuizeze.
După aproape trei ani de lucru în federație, am decis să mă întorc și să fac primii pași mici, așa cum nu am făcut-o inițial, și să lucrez la Fundația Comunitară București. Aici am avut ocazia să învăț de la o echipă căreia îi pasă de oameni, o echipă mișto care crede că omul este cheia schimbărilor cu sens. Am pornit ca team assistant și am făcut câte puțin din fiecare (de la organizat documente contabile, la dezvoltat planuri de învățare, de la verificat donații, la implicat în procese de recrutare), iar acum învăț și cresc în echipa de grants management a fundației.
De ce crezi că avem nevoie de fundații comunitare?
Nu știu dacă avem nevoie de fundații comunitare, dar ce știu sigur este că omul este o ființă socială, care trăiește în comunități, știu că avem nevoie unii de alții. Fundațiile comunitare își canalizează eforturile spre a oferi suport și încredere oamenilor pentru a-și dezvolta propriile comunități, iar de acest suport știu sigur că avem nevoie mai ales în perioade tulburi ca acestea când lucrurile se schimbă atât de repede de la o zi la alta…
Ce faci în timpul liber și ce ne-ai recomanda și nouă să încercăm?
În timpul liber citesc, merg cu bicicleta, mă joc cu nepoțica mea, croșetez sau confecționez diverse obiecte din materiale reciclabile (de la tabureți din pet-uri, la portofele de hârtie), pictez sau învăț noi elemente de facilitare grafică, mă uit la filme și particip cu drag la evenimentele organizate de proiectele pe care le finanțăm la fundație, mă joc și creez noi mecanisme de jocuri.
Nu știu dacă am ceva să vă recomand, dar m-aș bucura să știu că vă luați acel timp liber în care să faceți acele lucruri care vă fac plăcere, iar dacă vreți să învățați să croșetați sau să confecționați diverse obiecte și aveți nevoie de ajutor știți unde mă găsiți ☺.
O vrăbiuță ne-a șoptit că lucrezi la realizarea unui joc. Povestește-ne.
Vă povesteam mai devreme că sunt pasionată de învățarea socială, ei bine, jocul este o formă de învățare socială. De cele mai multe ori învățăm din contexte în care nu realizăm când se produce învățarea. Îmi place să mă joc, acum patru ani mi-am dat disertația în gamification și elemente de joc implicate în dezvoltarea turismului bucureștean. De atunci, am dezvoltat o serie de jocuri de cărți care susțin predarea istoriei într-un mod atractiv pentru elevii de gimnaziu, cărțile de joc adaptate programei școlare le-am oferit unor prieteni care acum le pilotează în activitățile școlare.
Între timp, pentru că îmi place să cred că istoria este mai mult decât o serie de nume și cifre, am început dezvoltarea unui board game despre primul război mondial privit din perspectiva efectelor sociale. Prin acest joc, la care lucrez împreună cu doi prieteni, ne propunem să creștem nivelul de conștientizare a implicațiilor unui război mondial pentru toate categoriile de oameni care sunt afectați de un astfel de conflict (de la simplul țăran, la femeile care nu ajungeau efectiv pe front, dar care au preluat toate responsabilitățile casei, la elevul care merge la școală cu teama că mâine școala poate nu va mai fi acolo, la generalul care este nevoit să ia decizii dificile în timpul războiului…).
Pentru că ultima perioadă a venit cu multe noi responsabilități pe toate planurile pentru mine am pus pentru un timp pe hold acest board game, dar îmi doresc să reluăm lucrul iar undeva prin vara anului viitor să avem deja o serie de teste și feedback-uri ☺.
Surse foto: Ana Mircioagă, Fundația Comunitară București