Cele mai multe fundații comunitare au dorit să să apeleze la Policlinica de Marketing pentru a afla cum să-și facă proiectele și inițiativele cunoscute. Au lucrat îndeaproape pe parcursul unui an cu o mână de specialiști talentați, iar unul dintre aceștia este Vlad Tăușance, consultant de strategie în comunicare. Vlad lucrează alături de agenția Argo din Iași și alături de Fundația Friends For Friends din București. În ultimii ani a fost alături de organizații neguvernamentale din țară în proiecte de comunicare, branding și strângere de fonduri, colaborând cu finanțatori precum Romanian-American Foundation și Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.
- Comunicarea, această Cenușăreasă a sectorului nonguvernamental, cum se vede de la tine?
Se vede prin ceață, pentru că, din păcate, nu are cum să fie o prioritate. Știm toți că sectorul este subfinanțat cronic, iar comunicarea și marketingul sunt la coada listei de priorități, asta dacă prind lista. Comunicarea este pisica moartă aruncată din mână în mână, chiar și în organizații mari, până ajunge la un angajat căruia îi lipsesc resursele reale pentru a face ceva altfel decât pe genunchi.
Lipsa de resurse umane dedicate sau specializate, de bugete suficiente pentru a atinge obiective reale, dar și de înțelegere din partea lumii de agenție, toate astea fac comunicarea ONG-urilor să fie peltică și sacadată. Când resursele alocate pentru comunicare vor atinge măcar 10% din totalul organizației, vom putea ne (mai) auzim mai bine.
- Când ai auzit prima dată de fundații comunitare și cum le-ai perceput misiunea?
Primul contact direct a fost prin Policlinica de Marketing, ocazie cu care am lucrat direct cu echipele de la Cluj, Timișoara, Iași, Bacău și cu federația. Sincer să fiu, a durat ceva timp până să pot traduce munca voastră într-o frază simplu de dat mai departe. Când vă „vând”, le zic oamenilor că „fundațiile comunitare ajută inițiative civice și sociale locale, dar și organizații la început de drum să-și găsească drumul și resursele (uneori financiare). Puterea lor este să aducă și să țină împreună comunități”. Am nimerit-o cât de cât?
Întâlnire de lucru cu echipa Fundației Comunitare Timișoara
- Prin Policlinica de Marketing ai lucrat îndeaproape cu fundații comunitare, scopul fiind un transfer de cunoștințe și abilități fundamentale de marketing și comunicare care să le ajute să le ajute să-și crească awareness-ul și să-și amplifice impactul proiectelor pe care le dezvoltă. Ce descoperiri ai făcut pe parcursul programului?
M-am bucurat să văd cât de entuziasmați sunt oamenii de comunicare când lucrează pe proiecte cu impact social, cum sunt cele susținute de FC-uri. Pariul cel mai mare al programului a fost să rupem granițele dintre lumea ONG și lumea publicității, să aducem profesioniști la aceeași masă. Ambele domenii sunt criptice pentru privitorii externi, au limbaje cifrate, ierarhii subtile și orgolii nebănuite. Plus frustrări. Oamenii de agenție sunt obosiți să scrie despre detergenți și să inventeze premii pentru mâncători de chipsuri, când ei vor, de fapt, să schimbe lumea. Oamenii din non-profit sunt nervoși că lumea nu înțelege cât de importantă este munca lor, că trebuie să posteze prostii pe Facebook, când ei au de ajutat oameni. Din frustrările astea ies niște colaborări excelente.
Nimic și nimeni nu este perfect. Uneori oamenii de comunicare sunt mult prea virusați de logica comercială, n-au timp de subtilități. Uneori oamenii din ONG pierd curajul și vederea de ansamblu. Unele lucruri, pur și simplu, nu ies. Dar buna-credință poate îmblânzi mult din eșecuri.
- Care este cea mai dificilă întrebare de comunicare/strategie pe care ai primit-o de-a lungul timpului?
Probabil că asta.
Nu mi-e frică de întrebări dificile, nici rușine să recunosc că nu știu, încă, răspunsul. Mi-e frică de oameni care știu deja tot, care proiectează pe tine fantasme: campanii de strângere de fonduri fără buget, mecanici de comunicare imposibile, garanții pentru videoclipuri virale.
- Care sunt instrumentele tale preferate de comunicare?
Deși nu-l folosesc suficient de des, cel mai bun instrument este telefonul. Un „la mulți ani” scos pe gură la vremea lui face cât zece rapoarte de activitate. Trei poze arătate pe smartphone în timpul unui prânz valorează mai mult ca douăzeci de filme urcate pe YouTube. Un mesaj sincer cu scuze rezolvă criza înainte să înceapă.
- Care ar fi, din punctul tău de vedere, obiceiurile bune ale unui responsabil pe comunicare?
Cred că este important să iubească oamenii, să aibă curiozități reale, să știe să ceară ajutor fără să-și abuzeze sursele. Să aibă o relație vie cu limba română și să fie o gazdă bună. Să aibă multe subiecte de conversație în bookmarkuri.
Să aibă curajul propriilor decizii, dar și al celor obligatorii și incomode. Să caute schimbarea și nu justificarea.
Alergător de ocazie pentru Fundația Comunitară Odorheiu Secuiesc
- De dragul inspirației, ne poți împărtăși câteva exemple de comunicare, relevante ONG-urilor, din țară sau din afară, care ți-au atras atenția?
Hmmm. De la noi, mi-a plăcut mult ideea celor de la Greenpeace cu Blestem de Bine. Platforma District 40 a celor de ARCEN mi se pare foarte deșteaptă. Îmi place povestea și brandul Cosânzeana. Îmi place cum se mișcă Forum Apulum pe zona civică grassroots.
De la ei, sunt multe și de toate felurile. Uite un exemplu despre cum să spui o poveste, în acest caz despre schimbări climatice, pe un site dedicat. O idee premiată care rezolvă o problemă greu de dres: igiena mâinilor copiilor din India. Și o abordare genială în fundraising, care-ți rupe sufletul și deschide buzunarul chiar în supermaket. Bonus: cât de mult contează un text bine scris, care mi-a umezit ochii într-o reclamă la… bere.
- La ce să fim atenți în 2020?
Aș fi mai puțin atent la „concurența” din sector, și mult mai atent la piață: business, tendințe, investiții, proiecte imobiliare, restaurante nou deschise.
Mi-e greu să fac previziuni relevante legate de piața de comunicare. Putem vorbi la nesfârșit despre podcasturi, conținut video, realitate virtuală sau aparate pentru donații cu cardul. Este puțin probabil să avem bani pentru asta. Așa că suntem condamnați să fim deștepți și alerți.
- Ești antrenor de creativitate. Ce ne recomanzi pentru a ne împrospăta sucurile creativității?
Am fost, momentan doar o practic pe cât mă lasă ideile fixe. Un exercițiu pe care-l tot recomand este schimbarea peisajului și aerului când vrei să ieși din banal. Pare intuitiv, dar nu e. Nu știu vreun blocaj de creativitate care să nu se rezolve cu o călătorie bine făcută.
Sursa foto: Claudiu Popescu - fotografia portret, Vlad Tăușance