În rețeaua fundațiilor comunitare există un director executiv cu doctorat în arte care reușește să captiveze mereu prin discursul său reflexiv, original și elegant. Marian Dobre este cel care în ultimii doi ani a reușit să reenergizeze Fundația Comunitară Cluj construind și reconstruind program cu program, printr-o atitudine colaborativă și deschisă, mod de lucru în care credem și noi. Cum și cu cine a reușit, ce l-a motivat, câte pagini are strategia de dezvoltare a orașului Cluj și cum se armonizează ambițiile Fundației Comunitare cu aceasta, descoperiți în primul interviu de anul acesta.
Cum ai aflat prima dată de existența fundațiilor comunitare și cum a evoluat perspectiva ta asupra lor? Avem nevoie de ele?
Undeva la începutul anului 2018 Lavi mi-a spus că o organizație din Cluj caută director executiv. Și în povestea asta (telefonică) a apărut un cuvânt care mi-a atras atenția: comunitară. Comunitate?! Sigur, mă interesează! am zis. Și îmi amintesc că, ulterior, am avut și un gând din categoria „cineva mai tare decât mine potrivește lucrurile”. În același timp, nu mă puteam manifesta zgomotos-bucuros deoarece FCC îmi suna a nume de echipă de fotbal.
Pe scurt, așa am descoperit „conceptul” de fundație comunitară: bunuri puse la comun + fotbal. Prima parte mă interesa în mod deosebit și a doua îmi trezea amintiri din adolescență.
Pe atunci eram un proaspăt doctor în arte (mulțumit de teza lui) aflat în plin proces de testare a unei alte ipoteze: într-o familie-iubire nu se joacă roluri, nu există sacrificați și totul se face împreună. Într-un alt plan, eram acționar minoritar și administrator al unei microîntreprinderi ce făcea, spre folosul rezidenților, studii privind coerența imaginii urbane a unor zone construite protejate. La cele de mai sus mai adaug și faptul că în aceeași perioadă tânjeam, în sfârșit (la aproximativ cinci ani de când mă mutasem la Cluj), să descopăr acel „ceva” al comunității clujene. Acum, când răspund la întrebările tale, Mihaela, și mie-mi pare ciudat că eram plin de astfel de realități la începutul anului 2018.
Cumva firesc, ținând cont de cele de mai sus, fundația mea a devenit „fundația” comunității. Adică baza, fundamentul, temelia comunității. Dar, în scurt timp, am realizat că până la a transforma gândul în faptă este ceva drum de urcat. Și așa, forțat, am intrat în etapa a doua, în care am început să învăț de la cei care au făcut deja asta – de la Bita, Hunor, Ioana, Ștefan C și Ștefan H, Gabi, Dana, Rucsandra și Ela, Ruxandra, Dolores, Luiza, Laura, Lev și Camelia, Alina K, Ciprian C și Ciprian P, Claudia A, Lavi, Iza, Claudiu etc. De aceea spun de câte ori mi se oferă ocazia, fără să consider că exagerez, că în această nouă etapă FCC a avut o echipă foarte numeroasă.
Dacă avem nevoie de o astfel de fundație comunitară? Categoric, da!
De cât timp ai în ”custodie” activitatea Fundației Comunitare Cluj și ce descoperiri ai făcut în perioada aceasta?
Din 24 iulie 2018 (neoficial, din 11 iunie). Am descoperit, în general, că nu știu. Și am început să caut, să întreb, să cer ajutor. Practic, de când lucrez pentru fundația comunității clujene am coborât cu picioarele foarte pe pământ, undeva până la glezne :-). De aici, de jos, am constatat că se văd mult mai bine faptele bune, acele acțiuni îndreptate spre binele comun, care au la bază generozitatea și disperarea de a lăsa ceva semnificativ în urma ta. Astfel, după un timp, încărcat cu cât mai multă din această fenomenală energie, sper să mă ridic. Să urc, așa ca o dronă, până în punctul unei alte perspective, semnificativ mai cuprinzătoare, asupra armoniei.
Clujul este considerat un oraș smart. Cum se poziționează Fundația în această etapă? Cum caracterizezi comunitatea clujeană?
Acest smart ne dă suplimentar ceva bătaie de cap. Astăzi și în viitor. Dar cum FCC, în anii mai de mult trecuți, a avut partea ei de contribuție la „smartizarea” orașului nu ne putem plânge. Ba chiar am început să construim noi direcții de acțiune considerând că, în sfârșit, a venit momentul ca întreaga comunitate clujeană să devină smart. Și cum să se întâmple asta fără o educație smart?!
Primul pas l-am făcut prin Științescu Cluj – SMART Education. Este unul foarte mic, în comparație, de exemplu, cu obiectivele din strategia de dezvoltare a municipiului Cluj-Napoca 2014-2020, cuprinse în 1319 de pagini. Dar dacă ne gândim că acest fond a fost repus în funcțiune, în exclusivitate, datorită donațiilor făcute de persoane fizice și de persoane juridice, care au înțeles valoarea implicării active și directe în dezvoltarea propriei comunități, parcă diferența se mai reduce un pic. De altfel, mereu am fost fascinat de campania „Dați un leu pentru Ateneu!”.
Cum caracterizez comunitatea clujeană? Încerc să o fac prin cuvintele sociologului Barbu Mateescu. Participant fiind la primul eveniment organizat de Policlinica de Marketing + FCC (Atelier Hackathon, Cluj, 23 august 2018), Barbu a făcut următorul „poem”: o mașină rapidă, sofisticată, aflată în mers, condusă bine de șoferul experimentat; mașina merge repede, nu există pericolul producerii vreunui accident; cei care se află în mașină sunt foarte bucuroși și au șanse mari să ajungă departe; cei care nu au reușit să urce, din diverse motive, vor rămâne din ce în ce mai în urmă, le va fi din ce în ce mai greu să alerge după mașină. Sigur, am primit cu uimire și ceva groază imaginea propusă de renumitul sociolog. Aproape instant, însă, am fost inundat de tot felul de gânduri învolburate. Ce facem cu cei cărora nu le place viteza sau cu cei care găsesc sens în călătorie și nu în ajungerea la destinație? Dar cu cei care „au rău” de mașină? Și așa au apărut programul 65+ ReActiv, RezervaTare, cu a sa Edutecha, și mai urmează.
Care este dinamica echipei pe care o coordonezi și ce apreciezi la fiecare dintre cei care o compun?
Echipa executivă a trecut prin mai multe etape existențiale. În prima, care a durat aproximativ șase luni, mi-am îndreptat atenția către exterior. Din considerente financiare, bineînțeles. Astfel, am ajuns să lucrez, la propriu sau imaginar, împreună cu Ștefan C, Bita, Hunor, Ioana, Ștefan H, Gabi, Dana, Rucsandra și Ela, Ruxandra, Dolores, Luiza, Danina, Vlad T, Laura, Lev și Camelia, Alina K, Ciprian C și Ciprian P, Claudia A, Lavi, Iza, Claudiu, Dani, Ian, Aron, Marius, Gabriel, Ale, Ioan etc. În primele luni ale acestei etape, mentor mi-a fost Ștefan Cibian (el a avut sarcina de a fi executivul în etapa de tranziție a FCC, etapa scoaterii Fundației din groapă). De la el am învățat că este foarte bine dacă ai multe instrumente de lucru, tools-uri.
În a doua etapă, care a durat tot aproximativ șase luni, am încercat să lucrez cu proaspeții colegi angajați – Gabriel, Eszter și, mai târziu, Romeo – și cu Maria (implicată pro bono) cât mai informal. Important era să credem în puterea comunității clujene și să ne asumăm în totalitate strategia 2018-2024. A fost o perioadă folositoare, pe ansamblu, dar care a produs și câteva efecte nedorite. În a treia, care a început cu puțin înainte de plecarea lui Eszter din echipă, am început să punem accent din ce în ce mai mult pe formalizarea proceselor de lucru. A fost o perioadă în care am încercat să nu repet greșelile făcute în a doua etapă + să pregătesc venirea unui model nou de Grants Manager, cu mare experiență și dintr-un aluat diferit. Și așa a apărut Flavia.
În formula actuală de echipă executivă, FCC are un senior Grants Manager, doi juniori – Asistent grant making și administrativ + Fundraiser RezervaTare, un expert contabil și consultant financiar, un director executiv. Ce apreciez la ei? Aproape tot.
Ați lansat pentru viitorul comunității un fond îndrăzneț, RezervaTare. În ce etapă vă aflați și ce vă doriți de la acest fond?
Da, RezervaTare este cea mai mare provocare pe care ne-o puteam imagina. Este fondul de rezervă FCC, gândit ca cea mai mare investiție pe care comunitatea clujeană o poate face în propria educație. Cu alte cuvinte, este Fundația Comunitară Cluj peste zece ani. Nu o să descriu aici modalitatea prin care o să ajungem la performanța de a investi 500000 de euro în schimbarea perspectivei asupra educației, dar îmi place să cred că vom fi în stare să facem asta, să ne conectăm la comunitate astfel încât visul de acum să devină realitate. Ce frumos ar fi, nu-i așa?, ca peste 10 ani, la Cluj, în loc de proiecte „educaționale” să se vorbească despre proiecte „edutecha-ționale”.
Privind simbolic într-o oglindă retrovizoare, cum a fost 2019 și ce realizări ați sărbătorit? Cum continuați în 2020?
Încă nu sărbătorim. Cea mai mare realizare încă nu există. Am readus în atenția comunității Swimathon-ul, am reînceput să finanțăm proiecte marca Științescu. De asemenea, am lansat programul 65+ ReActiv, pe care îl vedem în 2021 în portofoliul FFCR. Am rămas aproape de Lidl împreună cu care încercăm să construim o nouă realitate comunitară la Bonțida. Am dezvoltat o nouă serie de fonduri „la firul ierbii”: Lorand pentru Ferdinand, Litoralul Românesc și Împreună pentru SIMO (alături de grupul de inițiativă Dragostea e fără sfârșit). Club 100 a căpătat, în sfârșit, conținut. Am început campania RezervaTare și rezultatele semnificative au început să ne dea târcoale. Ne pregătim să repunem în funcțiune Cercul de Donatori. La fel de important este și faptul că la sfârșitul anului 2019 am reușit să acoperim două datorii istorice. Încă nu-mi dau seama dacă vor fi și consecințe nedorite, dar deocamdată sunt tare bucuros că am reușit să facem asta.
În 2020, în iunie, lansăm noua politică de resurse umane, ceea ce înseamnă că vom investi mult în creșterea capacității FCC de a se conecta la comunitate. Vom continua să dezvoltăm programele din portofoliu, să facem funcționale procedurile de lucru, să ne facem vizibili în cadrul mișcării naționale și să ne găsim parteneri europeni. Voluntarii vor fi, de asemenea, în centrul atenției noastre. În concluzie, la finalul acestui an sperăm să ajungem un pic mai aproape de poziționarea asumată: măduva coloanei vertebrale a comunității clujene.
Exercițiu de imaginație inspirat din campania Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile: cum ar arăta Clujul fără Fundația Comunitară?
Mai liniștit, mai mândru, mai puțin smart.
Cum îți petreci timpul liber, cum îți hrănești creativitatea și inspirația?
Trăiesc în utopia gândului timp liber = timp total. De câtva timp încerc să pun totul într-o singură oală, aflată pe foc mare. Cu singura măsură de prevedere că este o oală bain-marie. Îmi hrănesc creativitatea și inspirația încercând să fiu mai puțin egoist, mai aproape de cei pe care îi iubesc.
Surse foto: Marian Dobre, Fundația Comunitară Cluj